Junimismul literar şi cultural

Deşi majoritatea componenţilor ei aveau aproximativ aceleaşi viziuni politice, existau şi dizidenţi ca de exemplu George Panu, care după o perioadă de activism junimist a trecut pragul spre liberalism.

Junimismul nu a fost un curent literar in sine, ci s-a remarcat prin impunerea unor norme, prin teoretizarea a ceea ce ar trebui să fie literatura română. Junimiştii au creat sub influenţa romantismului târziu.

            După George Călinescu “Junimea n-a fost decât o reuniune întâmplătoare de oameni cu multe aspiraţii comune, dar despărţiţi de o infinitate de atitudini personale.[1]Aceasta cultiva ironia şi admitea anecdota.[2]

Aşadar, societatea “Junimea” ia naştere ca o asociaţie liberă, bazată pe comunitatea de idei a unor tineri întorşi de la studii din străinătate, majoritatea din Germania. Deviza acestora era “Intră cine vrea, rămâne cine poate”. Cu alte cuvinte criteriile necesare pentru a face parte din această grupare erau destul de severe. Seriozitatea, inteligenţa, talentul creator, colegialitatea, dorinţa de a realiza lucruri măreţe și tinerețea sunt calităţi indispensabile pentru un junimist.

            Spiritul critic este prezent în toate domenile abordate, şi propunea respect pentru adevăr în cercetarea limbii şi a istoriei, rigoare şi raţiune, promovând gustul pentru classic şi academic. De necontestat este contribuţia majoră pe care junimiştii au avut-o în literatura autohtonă, aproape inexistentă până în acel moment. Maiorescu s-a preocupat continuu de ortografia limbii române, şi a militat împotriva exceselor neologice îndeosebi a termenilor şi unităţilor frazologice preluate din limba franceză şi care după cum putem observa în operele lui Caragiale spre exemplu, nu constituiau nici pe departe un simbol al modernităţii şi al emancipării, ci mai degrabă al unui snobism anecdotic pe alocuri, dar ridicol.

Critica junimistă a îndrumat literatura spre respectarea unor principii estetice, promovând echilibrul şi măsura. Criticismul junimismului se grefeaza pe tentația mitului național. Revizitarea trecutului oferă pretextul unei operații de reconfigurare a identității naționale.[3]

Activitatea societăţii era bogată şi variată şi presupunea întalniri saptămânale cu scopul  creării unei baze sistematice de discutare a problemelor de cultură, editarea de reviste, ziare şi manual şcolare, înfiinţarea Institutului Academic Român pentru creşterea calităţii învăţământului superior, institurea unor burse pentru susţinerea în străinătate a unor tineri cu potenţial intelectual.[1]

Probabil că nu este deloc întamplator faptul că, unii dintre cei mai prolifici scriitori si poeţi români au activat sub egida junimistă. Se poate discuta în primul rând despre ceea ce a reprezentat Mihai Eminescu, privind moştenirea literară, jurnalistică dar şi filosofică ce a constituit vârful de lance al gândirii junimiste originale, dar şi transpunerea şi adaptare modelului de gândire german în societatea autohtonă.

 



[1] Columban Monica, Paicu, Liliana, Pop Iulia, Radu Cătălina, Limba şi literatura română, Ed. Art Editorial Grup, Bucureşti, 2009, pg . 589-590



[1] Călinescu, George, Viaţa lui Mihai Eminescu, Ed. Cultura naţională,Bucureşti, 2004, pg.295

[2] Ibidem, pg 310

[3] Stanomir, Ioan, Spiritul conservator de la Lascăr Catargiu la Nicolae Iorga, Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2008, pg.59

Lasa un comentariu